"fiecare fiinţă umană este unică, având propriile-i calităţi, instincte, forme de plăcere, modalităţi de căutare a aventurii. Dar societatea sfârşeşte prin a-şi impune un mod colectiv de-a acţiona, şi oamenii nu mai stau să se întrebe de ce trebuie să se comporte astfel.
(exemplu: În catedrala din Florenţa există un ceasornic nemaipomenit de frumos conceput de Paolo Uccello în 1443. Întâmplător, ceasornicul ăsta are ocuriozitate: deşi arată orele ca toate celelalte ceasuri, acele se învârtesc în sens contrar celui cucare suntem obişnuiţi. Paolo Uccello, când a creatacel ceasornic, nu căuta să fie original; la dreptvorbind, pe atunci existau unele ceasorniceasemănătoare, ca şi altele cu ace care se învârteauîn sensul familiar nouă astăzi. Dintr-un motivnecunoscut, poate pentru că ducele avea un ceascu ace care se învârteau în sensul pe care azi îlconsiderăm „corect”, acesta a sfârşit prin a se impune ca unicul sens, iar ceasornicul lui Uccello adevenit o aberaţie, o nebunie.)
Cunoaşteţi oare, de când sunteţi pe lume, vreun om care să se fi întrebat de ce se învârtesc acele de ceasornic într-un anumit sens, şi nu în cel opus? - Nu.
- Dacă ar pune cineva întrebarea asta, şi-ar auzi pesemne: eşti nebun! Dacă ar insista cu întrebarea, oamenii ar încerca să găsească o explicaţie, dar repede ar renunţa, pentru că nu există altă explicaţie în afara celei pe care am dat-o.
Sunteţi o persoană diferită, dar vreţi să fiţi la fel cu ceilalţi. Şi faptul acesta, din punctul meu de vedere, e considerat ca o boală gravă. E grav dacă te sileşti să fii la fel: poţi ajunge la nevroze, psihoze, paranoia. Este grav să vrei să fii la fel, fiindcă asta înseamnă să forţezi natura şi să mergi împotriva legilor”
(exemplu: În catedrala din Florenţa există un ceasornic nemaipomenit de frumos conceput de Paolo Uccello în 1443. Întâmplător, ceasornicul ăsta are ocuriozitate: deşi arată orele ca toate celelalte ceasuri, acele se învârtesc în sens contrar celui cucare suntem obişnuiţi. Paolo Uccello, când a creatacel ceasornic, nu căuta să fie original; la dreptvorbind, pe atunci existau unele ceasorniceasemănătoare, ca şi altele cu ace care se învârteauîn sensul familiar nouă astăzi. Dintr-un motivnecunoscut, poate pentru că ducele avea un ceascu ace care se învârteau în sensul pe care azi îlconsiderăm „corect”, acesta a sfârşit prin a se impune ca unicul sens, iar ceasornicul lui Uccello adevenit o aberaţie, o nebunie.)
Cunoaşteţi oare, de când sunteţi pe lume, vreun om care să se fi întrebat de ce se învârtesc acele de ceasornic într-un anumit sens, şi nu în cel opus? - Nu.
- Dacă ar pune cineva întrebarea asta, şi-ar auzi pesemne: eşti nebun! Dacă ar insista cu întrebarea, oamenii ar încerca să găsească o explicaţie, dar repede ar renunţa, pentru că nu există altă explicaţie în afara celei pe care am dat-o.
Sunteţi o persoană diferită, dar vreţi să fiţi la fel cu ceilalţi. Şi faptul acesta, din punctul meu de vedere, e considerat ca o boală gravă. E grav dacă te sileşti să fii la fel: poţi ajunge la nevroze, psihoze, paranoia. Este grav să vrei să fii la fel, fiindcă asta înseamnă să forţezi natura şi să mergi împotriva legilor”
