Incepand de ieri am inceput sa simt, sa constientizez altceva. Ca sunt mult mai aproape de ceea ce-mi doresc. In ultima vreme am avut diverse imagini, pe care ieri le-am unit ca intr-un puzzle. A fost o sedinta alba, in care am pus mai multe intrebari legate de intregul proces. Ajutat, am reusit sa clarific imaginea unitara din prezent si sa inteleg unde sunt, un nou stadiu.
Initial nu intelesesem ceva, nu vroiam sa cred ca ceva s-a prabusit. Nu vedeam in exterior acest lucru. Ca mai apoi, de fapt, sa aflu ca s-a prabusit ceva: carcasa, dar a mai ramas un pilon, care de fapt, reprezinta echilibrul fals ce l-am cladit si consolidat pana in prezent.
Imaginea prezentului se manifesta printr-un cadru cenusiu-prafuit-unt, ca un morman de moluz. In partea stanga fiind deja un mic morman de resturi albe, traite din acest moluz si suflate, curatate de praful falsului.
Undeva mai departe, zace in mijlocul, spre sfarsitul moluzului, pilonul negru lucios-prafuit, cu usoare crapaturi asemanatoare cu acele inadvertente zarite in pietrele slefuite din cristale. Este inca impunator si putin infricosator, dar asta nu ma deranjeaza sa-mi continui trierea de aici din fata, care simt ca-mi face bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu